Tehnica oxigenoterapiei – administrarea oxigenului cu umidificator

In condiţii normale organismul funcţionează fără probleme cu oxigenul din aer, chiar dacă în compoziţia acestuia intră doar 21% oxigen. Totuşi, în cazul pierderii masive de sânge, la nivel celular va fi transportată o cantitate mai redusă de oxigen, ce va genera o stare de soc. În această situaţie este necesara Tehnica oxigenoterapiei. Administrarea de oxigen suplimentar va creşte cantitatea de oxigen transportat la nivel celular, influenţând pozitiv prognosticul pacientului.

Ce este tratamentul prin îmbogăţirea în oxigen a aerului inspirat?

Constituie unul dintre tratamentele hipoxiei cauzate de o insuficienţă respiratorie. Pe termen scurt, se ameliorează starea  pacientului şi calitatea vieţii, iar pe termen lung se ameliorează evoluţia bolii.

INDICAŢII:
– hipoxii circulatorii (insuficienţă cardiacă, edem pulmonar, infarct miocardic)
–  hipoxie respiratorie (şoc, anestezii generale, complicaţii postoperatorii, nou născuţi)

MODURI DE ADMINISTRARE:
– temporar  = în afecţiuni acute
– Îndelungat (zilnic) =  în afecţiuni cronice

Metode de administrare a oxigenului unui pacient constient si / sau cu ventilatie spontana

Sunt numeroase metode de administrare a oxigenului unui pacient, printre care si Tehnica oxigenoterapiei. Alegerea uneia dintre variante depinde de concentraţia de oxigen necesară, toleranţa pacientului.

1. Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce în nară prin faringe, schimbându-se de la o nară la alta. Se poate introduce şi în laringe.

Tehnica:

1. dezobstruează căile aeriene
2. măsoară lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus
3. introduce cateterul cu mişcări blânde paralel cu palatul osos şi perpendicular pe buza superioară
4. fixează sonda cu leucoplast
5. fixează debitul la 4-6 l/minut
6. va observa bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor
7. administrează medicamente cu intermitenţă şi se supraveghează debitul.

Ochelari: pentru oxigen se fixează după urechi şi prezintă 2 mici sonde de plastic care pătrund în nări. Se recomandă la copii şi bolnavi agitaţi.

2. Sonda nazală

Este o componentă simplă a echipamentului de administrare a oxigenului. Este un tub de plastic cu două proeminenţe. Este o piesă simplă, uşor de folosit, confortabilă. Este bine tolerată de majoritatea pacienţilor şi poate fi folosită în toate situaţiile cu excepţia cazurilor când avem obstrucţie la nivelul narinelor pacientului şi pentru ca nazofaringele acţionează ca un rezervor de oxigen poate asigura o oxigenare de până la 44% atunci când volumul administrat este de max. 6L/min.

Concentraţia de oxigen administrată depinde de volumul administrării şi de volumul tidal al pacientului. Creşterea fluxului cu 1L/min duce la creşterea concentraţiei cu aproximativ 4%.
Exemplu:

1L/min 24%
2L/min 28%
3L/min 32%
4L/min 36%
5L/min 40%
6L/min 44%

Există diferite dimensiuni, respectiv pentru adulţi şi copii. Prezinta doi dintisori, care se introduc in narinele pacientului si o bucla, care permite fixarea, mentinerea sondei pe fata. Permite pacientului sa manânce sau sa bea in timpul folosirii.

Complicaţii:
– Sângerare de la nivelul mucoasei nazale
– Uscarea mucoasei
– Dermatita la nivelul fetei si buzelor

3. Masca: pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixează acoperind gura şi nasul.

– În general este greu suportată de bolnav datorită hamului de etanşeizare.

Masca simpla de oxigen

– Nu  prezintă  complicaţiile  sondei  nazale,  dar  poate  aluneca  uşor  de  pe  faţa pacientului.
– Există diferite dimensiuni, respectiv pentru adulţi şi copii. Este indicată folosirea măştii simple faciale când se recomandă administrarea unei concentraţii mai crescute de oxigen. Asigură o concentraţie de aproximativ 60% oxigen la un volum de 7-8 L/min.
– Prezintă pe ambele părţi laterale mici găuri care vor permite eliminarea aerului expirat de pacient, precum şi diluarea oxigenului cu aerul camerei. Fiecare mască prezintă conectorul pentru tubul de legătură la oxigen.
– Folosirea măştii este mai puţin confortabilă comparativ cu sonda nazală şi poate provoca claustrofobie în special la copii.

Tehnica:
– se verifică scurgerea oxigenului din sursă
– se pune masca în mâna bolnavului pentru
– a-i uşura controlul măştii şi i se susţine mâna. Debitul de 10-12 l/minut.
– se aşează masca pe piramida nazală şi apoi pe gură
– când bolnavul s-a obişnuit cu masca, se aşează cureaua de fixare în jurul capului   

Masca tip venturi

Asigura o oxigenare cu flux înalt şi o concentraţie bine determinată de oxigen cuprinsă între 24-50%.

Este recomandat folosirea acestui tip de mască la pacienţii cu bronhopneumonie cronică obstructivă.

Masca de oxigen cu rezervor

De asemenea asigură o concentraţie de 90-100% de oxigen. Constă din administrarea unui flux  continuu de oxigen într-un rezervor ataşat de mască. La o administrare de peste 6L/min, la o crestere de 1 litru/min vom îmbunătăţi concentraţia de oxigen administrată cu 10%.

• 6L/min        60% oxigenare
• 7L/min        70% oxigenare
• 8L/min        80% oxigenare
• 9L/min        90% oxigenare
• 10L/min      100% oxigenare

Tehnica oxigenoterapiei este  o  metodă   terapeutică   temporară destinată ameliorării, îmbunătăţirii  hipoxemiei.    

Oxigenoterapia  trebuie  să  fie  continuă,  iar  concentraţia  de oxigen   în  aerul  inspirat  trebuie  să   fie  în  funcţie  de  profunzimea  hipoxemiei.

Oxigenoterapia trebuie monitorizată prin pulsoximetrie.

Incidente la administrarea oxigenului:

– distensia abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag
– enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului prin fisurarea mucoasei.

Echipament necesar in tehnica oxigenoterapiei:

– sursa de oxigen

– umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conţinând apa sterila) – Ghid de nursing Lucreţia Titircă

– sonda nazala, cateter, masca de oxigen sau cort, in functie de metoda aleasa

– material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei

Metode de administrare a oxigenului

a.prin sonda nazala
-este metoda cea mai frecvent utilizata
-permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%
-poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung
-nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale

b.prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)

-permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%
-este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare
-accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii
-poate cauza iritaxia tegumentelor fetei
-nu se va utiliza la pacien;ii cu arsuri la nivelul fetei

c.ochelari pentru oxigen

-sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari
-se utilizeaza la copii si pacienti agitati
-sunt mai bine tolerati de pacienti

d.cortul de oxigen

-frecvent utilizat la copii
-concentratia oxigenului nu poate depasi 50%

Tehnica oxigenoterapiei se poate realiza cu ajutorul barbotoarelor: Umidificator oxigen cu apa sterila 550ml, si a Barbotorului cu oxigen cu apa sterila 350ml.